Căsătorie, Divorţ, Socializare…

În perioada unor studii, din afara ariei de teologie, printre lucrările de seminar abordate s-au pus în discuție, atât de profesori cât și de colegi, o provocare de actualitate: influența socializării virtuale în viața de familie. Acest subiect a stârnit la vremea aceea diferite discuții pornind pe studii de caz concrete. Unii dintre noi au continuat cu pasiune spre a se perfecționa nu doar în psihologia educațională și consiliere, în relațiile umane și comunicare, ci mai ales în terapiile de cuplu și de familie și în psihologia clinică și psihoterapie, mai mult sau mai puțin ortodoxă, convertită în cele din urmă la ortodoxie, așa cum o albină ia din flori doar nectarul, ce e mai bun și apoi fabrică mierea. Și exemple pozitive sunt multe: Mitropolitul Hierotheos Vlachos, pr. Filoteu Faros, pr. Vasile Thermos, Jean-Claude Larchet, dr. Dimitri Avdeev, Konstantin V. Zorin, prof. Dmitri Melehov, etc.

Consiliul European, în 2003, raporta că România avea încă una din ratele cele mai ridicate de căsătorii dintre țările europene. În plus, în anul 2001, România înregistra cea mai scăzută rată a divorțurilor (1,39 divorțuri pe 1000 de locuitori, conform Demographic Year Book, 2003). Rata relativ crescută de căsătorii și rata scăzută de divorțuri în comparație cu alte state europene, indică o anumită stabilitate a instituției familiei în România, chiar dacă schimbările socio-economice și culturale au fost puternice. Cu toate că rata divorțurilor este una mică, la nivel de cauzalitate a divorțurilor, în România, cauza principală este infidelitatea. În alte țări, de exemplu în Marea Britanie, cauza principală a divorțurilor este violența domestică. În plus, statisticile demografice arată că bărbații români inițiază divorțul de patru ori mai mult decât femeile în România. Ca aspect de formare și menținere a cuplurilor, această problemă nu este luată în considerare doar de către mediatori, sociologi, psihologi și psihoterapeuți, ci și de către noi duhovnicii, care, în scaunul de spovedanie, și nu numai, suntem puși atât cu profilaxia cât și cu tratamentul sufletulului uman rănit. Procedurile și paradigmele terapeutice bazate pe interacțiunile dintre emoții, cogniții și comportament reprezintă o provocare contemporană sensibilă.

Există studii de specialitate care susţin ideea că vocea are un rol important în alegerea partenerului social şi sexual, alături de stimulii vizuali şi chimici. Aceasta oferă posibilitatea de a identifica de la distanţă un partener sau un adversar potenţial. Bărbaţii cu voci groase, de tonalitate joasă au fost găsiţi ca fiind mai atractivi, iar femeile cu voci subţiri şi tonalitate ridicată au fost evaluate ca fiind mai atractive. O caracteristică fizică primară a oricărui individ (animal şi uman) este masa corporală care poate fi un indicator al agresivităţii fizice care, atunci când este recompensată duce la dominanţă socială.

Anunțurile matrimonale și site-urile de dating, de socializare sunt undiţe accesibile spre oceanul înghețat al „pescuirii minunate”. Conform unui studiu de specialitate realizat pentru piaţa matrimonială din România, pe un eşantion de 400 de anunţuri pe un site de profil din România (femeie caută bărbat şi bărbat caută femeie), în general persoane între 20 şi 55 de ani, s-a demonstrat că bărbaţii sunt interesaţi de informatii care descriu atribute fizice (înălţime, greutate, atractivitate, vârstă, multe fotografii, etc.), pe când femeile sunt interesate de atribute legate de resurse (tip de relaţie, statut socio-economic, vârsta, etc.).  Statisticile spun că: 25,6 % dintre bărbaţi căutau plăcere, 22,6 % căsătorie, 24,2 % prietenie pe termen scurt, 7,5% prietenie pe termen lung şi 20,1% nespecificat. Femeile căutau 13,0% plăcere, 18,2% căsătorie, 19,4% prietenie pe termen scurt, 5,9% prietenie pe termen lung şi 43,5% nespecificat. Una din teoriile privind evoluţia reproducerii la specia umană afirmă că în populaţiile sau culturile cu mai multe femele decât masculi, masculii vor deveni o resursă preţioasă şi îşi vor permite să fie „pretenţioşi”, în sensul că pot fi mai selectivi faţă de femele şi pot cere mai mult de la ele decât pot ei să ofere. O investigaţie trans-culturală recentă indică faptul că în România, femeile sunt mai numeroase decât bărbaţii.

Aşadar, bărbaţii români comunică explicit că sunt interesaţi de relaţiile bazate pe plăcere, iar femeile lasă deschise oportunităţile spre toate tipurile de relaţii căutate de bărbaţi. Psihologii cred că femeile sunt mai afectate de posibilitatea infidelităţii de tip emoţional, pe când bărbaţii sunt mult mai atenţi la posibilitatea infidelităţii de tip sexual. De ce ? Simplu. Datorită faptului că bărbaţii sunt interesaţi în primul rând de transmiterea genelor urmaşilor, aceştia vor proteja partenera de implicarea într-o relaţie sexuală cu altcineva; cum transmiterea cu certitudine a genelor este fundamentală pentru aceştia, vor fi mai afectaţi de infidelitatea sexuală a partenerei (dacă partenera e infidelă nu deţin cerititudinea cu privire la paternitate). Datorită faptului că femeile sunt interesate în primul rând de creşterea urmaşilor-copiilor (transmiterea propriilor gene în cazul acestora fiind sigură, pentru că ele dau naştere descendenţilor), acestea vor avea ca prim scop acumularea de resurse pentru creşterea copiilor, fiind mai afectate de infidelitatea emoţională a partenerului (implicarea emoţională presupune îndepărtarea resurselor spre o altă persoană/rivală). Gelozia este considerată de psihologi una din emoţiile de bază ale fiinţei umane, universală şi nativă, fiind privită ca un fenomen (emoţional şi comportamental) asociat cu sentimente puternice (în mare parte negative) şi cu efecte majore, fiind întâlnită şi la animale (de exemplu, dacă dezmierdăm un câine, un altul va încerca să îi ia locul). Spre deosebire de invidie, definită ca o emoţie extrem de dureroasă care implică lăcomie, ură, resentimente, gelozia generează întotdeauna teama pierderii partenerei sau împărţiri acesteia cu o terţă persoană, actual sau imaginar.

Unele relaţii de cuplu frapează prin longevitatea lor, iar alte relaţii de cuplu se sfârşesc înainte de a se dezvolta. Cineva îmi spunea că un măr odată muşcat nu se mai aruncă, ci se mănâncă până la capăt. Nu demult am spovedit un bătrânel ajuns la vârstă patriarhală ce era doar de doi ani văduv şi i se păruse o infinitate. Nu avea o dorinţă mai mare decât să treacă la cele veşnice mai repede şi să-şi reîntâlnească soţia, sufletul pereche ce i-a fost alături mai bine de cincizeci de ani şi să continue povestea de dragoste începută, vremelnic, aici pe pământ. Peste puţin timp dorinţa i-a fost ascultată. A adormit fericit că aşteptarea a luat sfârşit..

ieromonah Hrisostom Filipescu

Sursa: http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/casatorie-divort-socializare