Schitul Țibucani

Schitul Țibucani

sâmbătă, 31 august 2013

Strajă




Doamne,
nu mai am cuvinte
nici puncte mărunte,
ori suspine
mai lungi sau mai fine,
lacrimile mi-au secat
cei de aproape ai mei departe au stat,
trupul e neputincios
osul nu mai stă pe os,
nu mai am nici fapte plăcute Ție
nu știu nimic din ce o să mai fie…
Rugăciunea s-a uscat
viața-mi este un păcat,
inima zace împietrită
cu ușa iarăși lovită,
prinosul meu este  udat cu fiere
jertfa-i  risipită în plăcere,
vocea mi-e gângavă
a mestecat pleavă,
gândurile așteaptă întunecate de mantia rănilor
mă doare durerea, toate mă dor…

Doamne,
nu am ce să-Ți ofer acum
decât tăcerea…

(Hrisostom Filipescu)

luni, 19 august 2013

Cine moare...


Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței, urmând în fiecare zi aceleași traiectorii; cine nu-și schimbă existența; cine nu riscă să construiască ceva nou; cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.
Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.
Moare câte puțin cine evită pasiunea, cine preferă negrul pe alb și punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoții, acele emoții care învață ochii să strălucească, oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său; cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis; cine nu-și permite măcar o dată în viața să nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare câte puțin cine nu călătorește; cine nu citește; cine nu ascultă muzică; cine nu caută harul din el însuși.
Moare câte puțin cine-și distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și de milă și detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început; cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.
Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă. Totul depinde de cum o trăim...
Dacă va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minți, minte în privința vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica.
Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire.

Dacă va fi să dorești să fii fericit, dorește-ți în fiecare zi...

(Pablo Neruda)

miercuri, 14 august 2013

Avem timp - Octavian Paler


Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga,
să regretăm c-am greșit și să greșim din nou,
sa-i judecam pe alții și să ne absolvim pe noi înșine,
avem timp să citim și să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambiții și boli,
să învinovățim destinul și amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reînventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecții și să le uităm dupa-aceea,
avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puțină tandrețe.
Când să facem și asta - murim.
Am învățat unele lucruri în viață pe care vi le împărtășesc și vouă! !
Am învățat că nu poți face pe cineva să te iubească
tot ce poți face este să fii o persoană iubită.
Restul ... depinde de ceilalți.
Am învățat că oricât mi-ar păsa mie
altora s-ar putea să nu le pese.
Am învățat că durează ani să câștigi încredere
și că doar în câteva secunde poți să o pierzi.
Am învățat că nu contează CE ai în viață
ci PE CINE ai.
Am învățat că te descurci și ți-e de folos farmecul cca. 15 minute
după aceea, însă, ar fi bine să știi ceva.
Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă
ci cu ceea ce poți tu să faci.
Am învățat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor
ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.
Am învățat că oricum ai tăia
orice lucru are două fețe.
Am învățat că trebuie să te desparți de cei dragi cu cuvinte calde
s-ar putea să fie ultima oară când ii vezi.
Am învățat că poți continua încă mult timp
după ce ai spus că nu mai poți.
Am învățat că EROI sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie
indiferent de consecințe.
Am învățat că sunt oameni care te iubesc
dar nu știu s-o arate.
Am învățat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat
dar nu am dreptul să fiu și rău.
Am învățat că prietenia adevărată continuă să existe chiar și la distanță
iar asta este valabil și pentru iubirea adevărată.
Am învățat că, dacă cineva nu te iubește cum ai vrea tu
nu înseamnă că nu te iubește din tot sufletul.
Am învățat că indiferent cât de bun iți este un prieten
oricum te va răni din când în când,
iar tu trebuie să-l ierți pentru asta.
Am învățat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alții
cateodată trebuie să înveți să te ierți pe tine însuți.
Am învățat că indiferent cât de mult suferi,
lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învățat că trecutul și circumstanțele ți-ar putea influența
personalitatea
dar că TU ești responsabil pentru ceea ce devii.
Am învățat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc
și nici faptul că nu se ceartă nu dovedește că se iubesc.
Am învățat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc
și nu faptele sale.
Am învățat că doi oameni pot privi același lucru
și pot vedea ceva total diferit.
Am învățat că indiferent de consecințe
cei care sunt cinstiți cu ei înșiși ajung mai departe în viață.
Am învățat că viața îți poate fi schimbată în câteva ore
de către oameni care nici nu te cunosc.
Am învățat că și atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat
când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
Am învățat ca scrisul ca și vorbitul
poate liniști durerile sufletești.
Am învățat că oamenii la care ții cel mai mult
îți sunt luați prea repede ...
Am învățat că este prea greu să-ți dai seama
unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile.
Am învățat să iubesc
ca să pot să fiu iubït.



joi, 8 august 2013

Totul se poate repara în afară de moarte !


Nu contează ce ai pierdut în viață, ci ce ţi-a rămas. Multumește lui Dumnezeu, bucură-te și mergi mai departe ! Dacă ai căzut de pe cal și nu te-ai ridicat atunci, să nu rămâi la podea ! Orice s-ar întâmpla, sus înapoi, sus pe cal !  Desigur că e rău, firește că e greu, sigur că e alta situaţia şi nu o să fie niciodată ca înainte… Priviri ascuţite, grimase, şuşoteli pe la colţuri, multe interjecţii și puncte de suspensie... Îţi asumi, îți faci inventarul şi mergi mai departe cu ce ştii că ţi-a rămas, indiferent că e doar o firimitură de bine. Cine nu a greșit niciodată cu nimic ?! Totul se poate repara în afară de moarte ! O dată ce am murit s-a încheiat lucrarea. Până atunci orice se poate reface. Organismele noastre, creierele noastre, natura, au capacitatea de a se restructura. Ce ai pierdut acum, aici, vei primi-găsi în altă parte, numai să ai puterea și mintea să vezi unde îți crește în altă parte, să găsești noi poteci...
Viaţa nu e doar o simplă autostradă dreaptă pe care să o poţi parcurge cu o viteză foarte mare, să nu îţi dai seama când ai finalizat-o şi ai ajuns la Destinaţie. Viaţa înseamnă şi drumuri accidentate, gropi, curbe, suişuri şi coborâşuri, popasuri, intersecţii, sensuri giratorii, sens unic, semafor, etc. Viaţa e un drum parcurs pe îndelete, chiar dacă unii îl termină brusc, alergaţi fiind de zbuciumul colosal al lumii acesteia. Viața înseamnă să mergi pe partea dreaptă a drumului, să fii optimist, pozitiv, să vezi binele din orice rău, lumina din întuneric.
Să încercăm o clipă să mai ieşim din cea mai grea luptă; lupta cu noi înşine. Avem o plăcere bolnavă în a condamna, a urî, a critica, a arăta cu degetul, a ne îndreptăți-justifica. Uităm să ne punem în pielea celui de lângă noi. Nu mai avem vreme de prețuit. Probleme sunt peste tot în lumea aceasta, de noi depinde cum ne raportăm la ele, cum relaţionăm, limbajul comun. Acolo unde sunt probleme, sunt şi oportuniţăţi, dar mai ales, lecţii de viaţă. În momentele cruciale ale vieții omul se descoperă, se maturizează, crește; ceas cu ceas, pas cu pas. Operaţiile pe suflet deschis le simţim, deoarece nu au anestezie, fiind clipe de întâlnire cu Dumnezeu.
Nu mai e timp să trăim povestea altora, să ne frământăm pentru ipotetice treburi din viitor, pentru greșelile celor din jur sau să rămânem pironiţi într-un trecut pe care nu îl mai putem schimba. Nu își au rost nopțile transformate în zi atunci când toate culorile se transformă parcă în gri. Pietrele vieţii le mai dăm jos, obstacolele le mai ocolim, ne mai odihnim, ne mai ştergem fruntea, mai tragem aer în piept, facem o cruce mare şi mergem mai departe. Toate trec și într-un final, oricum ar fi, va fi bine !
Greutăţile, necazurile, suferinţele ne modelează caracterul în viaţă. Atunci când durerea îţi curge prin vene, înveţi Adevărul vieţii. Orice făptură are o strălucire interioară, dată de Doamne, oameni, întâmplări, locuri, cărţi, etc. Vibraţiile de orice fel pe care le trăim în lume ne învaţă că nu există „nu se poate”. Iertând, binecuvântând, iubind, orice se poate ! Nu avem suficientă credinţă, speranţă, vise, libertate interioară şi fireşte că suferim. Natural, autentic, firesc, cu un suspin al firii, fiecare om a ars pe pământ păcatul măcar cu o lacrimă, învăţând că totul se poate repara, totul !  Mai ales după ce guști din bucuria de a ierta și a fi iertat !


ieromonah Hrisostom Filipescu

Sursa: http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/totul-se-poate-repara-afara-de-moarte

Când sufletul zâmbea...


"Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un izvor de adâncă tristeţe.
Orice om pe care l-am iubit şi nu pot să-l mai iubesc, înseamnă pentru mine un pas spre moarte.
Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.
Voi, cei care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă să nu mă ucideţi !”
 (Geo Bogza)

vineri, 2 august 2013

"Acum ştiu, am aflat şi eu..."


“Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia.

Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.
Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte!

Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti.

Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori...

Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor... Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne emişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.
Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie scunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment eînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.."

"Acum știu, știu că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înțelegere, bunăvoință, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul grației și gingășiei unui menuet de Mozart... este un păcat și o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreț, orice rea dispoziție este de la diavol și strică totul.
Acum știu, am aflat și eu... "


Nicolae Steinhardt