Schitul Țibucani

Schitul Țibucani

luni, 8 mai 2017

TRECEA, HRISTOS....


Trecea Hristos tăcut, smerit, târând cu greu al Său picior
Pe care cuiul l-a zdrobit...trecea în chip de cerșetor...
Trecea Hristos ținând în mână, un colț de pâine întărit
Pe care doar un om al străzii din prânzul său i-a împărțit !

Trecea Hristos şi-avea în ochi, mai multe lacrimi ca atunci
Când istovit urca Golgota...ducând povara multor cruci,
Plângea privind la lumea asta și căutând să mai găsească
Un strop de dragoste-ntr-un suflet...de l-ar găsi să il sporească...

Trecea Hristos privind cu milă, privind la mine păcătosul
Că nu-mi văd boala cea cumplită, că-s mai lepros decât leprosul,
Și se opri să îmi întindă, din buzunarul Hainei Sale
Un ciob căzut dintr-o oglindă...şi iarăși se porni pe Cale..

Și l-am luat cu stângăcie..privind în el mi-a arătat,
Cum chipul meu e plin de lepră, de lepra greului păcat..
Şi-am alergat să-L prind pe Cale, pe minunatul Călător
Să-i spun că ciobul de oglindă, este un ciob înșelător...

Dar am căzut cuprins de frică...sunt eu lepros?.. I-adevărat !!!
Iar ciobul nu-i ciob, nici oglindă...este un dar, un diamant..
Și Cerșetorul nu-i ce pare, nu-i cerșetor ci Împarat
E Cel ce m-a-ntâlnit pe Cale, e Doctorul Prea Minunat !

Trecea Hristos, desculț și singur, cu haina ruptă-nfrigurat,
Era mai trist decât atunci, când fiere și oțet i-au dat,
Căci astăzi nimeni nu-i deschide, atunci când bate-n poarta lor
In goana lumii pervertite, mulți nu-L mai văd, mulți nu-L mai vor !

Trecea Hristos, smerit prin lume, trecea ..dar cât o să mai treacă ?
Când ieri și azi și poate mâine, nu este nimeni să-L petreacă
Când ușile sunt zăvorâte...când lacrimile au secat,

Cât să mai treci prin lume, Doamne ! Încă mai rabzi cât ai răbdat ???