Schitul Țibucani

Schitul Țibucani

duminică, 22 septembrie 2013

Dragostea: durerea ta în inima mea !




Clipe dulci, dar și amare, trec zilnic pe lângă noi. Unele cioplesc în lemnul ori în piatra fiinţei noastre, altele sunt sunete ale unei simfonii divine. Cu gândurile ori cu faptele încercăm să scoatem, fiecare în parte, cuiele din scândurile vieții noastre. În fiecare dintre noi este clipa și veșnicia. Cu gurile acestea spunem rugăciuni. Cu gurile acestea scuipăm venin în jurul nostru. Cu gurile acestea primim pe Hristos Euharistic. Cu gurile acestea rănim. Cu gurile acestea zâmbim. Cu gurile acestea ne sărutăm seara copiii la culcare. Oare îi place lui Dumnezeu ce gust are Cuvântul meu ?! Cum trăiesc eu acum ?! Ce fac astăzi, concret, pentru suflet ?! Dumnezeu își poate face autoportretul în chipul meu ?!
Se cuvine să vedem pe cei din jurul nostru așa cum îi vede Dumnezeu și nu așa cum îi vede omul. Dumnezeu nu își bate niciodată joc de om. Să avem răbdare cu aproapele nostru până când va descoperi și el darurile şi dragostea Domnului. Căci Dumnezeu este al tuturor, nu numai al nostru. Dragostea universală nu mai întreabă: „Cine este aproapele meu?”, ci în fiecare om vede în celălalt pe aproapele său. Așa cum Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii și îi așteaptă pe Cale, se cuvine și noi să învățăm Porunca Iubirii. Să iubim pe cei din jurul nostru atunci când merită cel mai puțin, atunci de fapt au cea mai mare nevoie de Iubire ! Mamele iubesc cu inima Domnului. Indiferent daca puiul e cuminte sau obraznic, are patru clase sau două masterate, este cioban sau avocat, este tâlhar sau desfrânat, este mic sau mare; este copilul ei, carne din carnea ei și iubește oricum, necondiționat și mult.
În această viață toți suferim pe drept, numai Hristos a suferit pe nedrept. Sufăr pentru mine, pentru tata, pentru mama, pentru neamul meu. Suferim pentru că nu știm să iubim frumos, bine și curat. Ne legăm de lucruri vremelnice. Ne risipim în trăiri mici. Avem o plăcere bolnavă să osândim, să judecăm. Suferim pentru că nu ne-am împrietenit cu timpul. Și mai presus de toate ne place să împărțim „dreptatea”; dar nu dreptatea Domnului, ci dreptatea omului. Uităm că la Dumnezeu dreptate înseamnă iertare şi iubire nemărginită. Să învățăm să deschidem cerul cu lucruri mărunte. Dacă ierţi, iartă totul ! Altfel n-ar mai fi iertare. Când suntem unii în inimile altora întotdeauna o lacrimă curge. Aceasta este şi Biserica, prezenţa unora în inimile altora. Dragostea nu este nimic altceva decât durerea ta în inima mea, plângerea cu cei ce plâng și bucuria cu cei ce se bucură.
Viaţa este darul lui Dumnezeu pentru noi, modul cum o trăim este darul omului pentru Dumnezeu. Dumnezeu vrea să facă din fiecare dintre noi o lumină în întuneric și din spin un trandafir. Dacă olarul știe cât să țină oala în foc ca să ardă fără să se spargă, tot așa și Dumnezeu știe măsura suferințelor noastre fără ca să se spargă lutul ființei noastre. Desaga cu necazuri, greutăți, încercări, ispite se va deșerta odată. Nu poate fi un sac fără fund.

Doamne, Te regăsesc și astăzi în copilul ce râde curat și în moșul ce plânge încet…



ieromonah Hrisostom Filipescu

miercuri, 4 septembrie 2013

Octavian Paler - Paradoxul vremurilor noastre


Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem clădiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai puţin; cumpăram mai mult, dar ne bucurăm mai puţin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici; avem mai multe accesorii, dar mai puţin timp; avem mai multe funcţii, dar mai puţină minte, mai multe cunoşţinţe, dar mai puţină judecată; mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme, mai multă medicină, dar mai puţină sănătate.
Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puţin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi, citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des. Am învăţat cum să ne câştigam existenţa, dar nu cum să ne facem o viaţă.
Am adăugat ani vieţii şi nu viaţa anilor. Am ajuns până la lună şi înapoi dar avem probleme când trebuie să traversăm strada să facem cunoşţinţă cu un vecin. Am cucerit spaţiul cosmic, dar nu şi pe cel interior. Am făcut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curăţat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu şi prejudecăţile noastre.
Scriem mai mult, dar învăţam mai puțin. Plănuim mai multe, dar realizăm mai puţine. Am învăţat să ne grăbim, dar nu şi să aşteptam. Am construit mai multe calculatoare: să deţină mai multe înformaţii, să producă mai multe copii ca niciodată, dar comunicăm din ce în ce mai puţin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei încete; oamenilor mari şi caracterelor meschine; profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem două venituri, dar mai multe divorţuri, case mai frumoase, dar cămine destrămate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinţa, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale şi pastile care iţi induc orice stare de la bucurie la linişte şi la moarte. Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia iţi poate aduce această scrisoare şi în care poţi decide fie să împartăşeşti acest punct de vedere, fie să ştergi acest mesaj.
Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele iubite, pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.
Aminteşte-ţi să spui o vorbă bună copilului care te venerează, pentru că acel copil va creşte curând şi va pleca de lângă tine. Aminteşte-ţi să-l îmbrăţişezi cu dragoste pe cel de lângă tine pentru că această este singură comoară pe care o poţi oferi cu inimă şi nu te costă nimic.
Aminteşte-ţi să spui "TE IUBESC" partenerului şi persoanelor pe care le îndrăgeşţi, dar mai ales să o spui din inimă. O sărutare şi o îmbrăţişare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteşte-ţi să-i ţii pe cei dragi de mână şi să preţuieşţi acel moment pentru că într-o zi acea persoană nu va mai fi lângă tine.
Fă-ţi timp să iubeşti, fă-ţi timp să vorbeşti, fă-ţi timp să împărtăşeşti gândurile preţioase pe care le ai.

Tuturor prietenilor mei, vă mulţumesc că existaţi !