După Sfintele Sărbători de iarnă stingeți sau lăsați aprinsă Lumina adusă de Hristos ?!

Botezul Domnului și sfințirea apelor încheie ciclul sărbătorilor de iarnă. Beteala viu colorată și globurile frumos ornamentate vor fi coborâte, iar beculețele și toate jocurile de lumini se vor stinge până în decembrie. Veșmintele de sărbătoare se vor schimba în cele obișnuite, iar atmosfera va reintra în cotidianul ei. Textele compuse, adunate şi brodate pentru inimile gătite de sărbătoare ce le-am adresat celor din jurul nostru, vor fi mișcat poate emoții dulci și bucurii sfinte. O parte din ele au fost însemnate pe pereții inimii, altele pe bucățele de hârtie pentru a fi recitite în zilele posomorâte, însă multe vor fi uitate...

Am primit în casă colindători și prin ei pe Însuși Hristos, ce ne-au glăsuit cântări pline de binecuvântări. Familiile plecate prin Occident la lucru s-au reunit, bătrânilor singuri le-a deschis ușa măcar preotul cu Ajunul, iar sărmanilor cu lacrimi triste le-au căzut firimituri mai bune de la masa celor ce și-au făcut milă de ei, ori un cuvânt mai bun. Într-un fel sau altul cu toții au trăit o bucurie, o lumină, o rază de speranță, de bunătate.

Au fost, din nefericire, și oameni care au închis ochii pentru veșnicie în această perioadă... Nevăzuți de prea mulți, neștiuți, neplânși... Statisticile spun că în perioada sărbătorilor de iarnă sinuciderile se înmulțesc datorită umbrei de singurătate ce strigă mut în odaia unora, în contrast cu veselia de la vecini.

Curând știrile pesimiste vor umple iar prima pagină a ziarelor, televiziunile și posturile de radio vor porni iar în lupta sfâșietoare pentru rating și peste doar câteva zile ne vom simți ca și cum nici nu am trăit Nașterea și Botezul Domnului. Scumpirile, criza, suspiciunea, ura, nesiguranța zilei de mâine, abuzurile, acestea vor fi aurul, smirna și tămâia anului...

Am despodobit bradul, am strâns toate instalațiile și tot ceea ce ne face să simțim că e sărbătoare, dar oare simultan am adunat în cutii și lumina, doririle bune, armonia, frumusețea din sufletele noastre, căldura, pacea și sfințenia?! Acestea toate le mai scoatem doar când mai vine Crăciunul viitor, când ne cuprinde feeria Sfintelor Sărbători, sau le avem mereu la noi?

Au schimbat ceva în noi sărbătorile de iarnă, sau vom aștepta iar luna decembrie pentru a fi mai buni, mai generoși, mai inimoși, mai cuminți și plini de iubire? Oare cum ar fi dacă am trăi tot anul, măcar în inimile noastre, sau în gesturi mici, iubirea Crăciunului?

Am învățat ceva din greșelile din anul ce s-a scurs sau doar am închis romanul de aventuri a vieții noastre minunându-ne că am mai îmbătrânit, că a mai trecut o zi, și încă una și tot așa ? O dată cu ele trecem și noi, chiar dacă nu ne place să ne gândim la asta... Filmul vieții noastre oricând se poate încheia, în lumină sau întuneric, în zgomot sau tăcere și nu vom lua cu noi decât faptele. Ele vor fi ecouri atât aici cât și în veșnicie a viețuirii noastre.

Ar fi bine ca în Noul An să ne alegem o virtute pe care să o lucrăm, cu ajutorul lui Dumnezeu. De exemplu să înmulțim pacea în jurul nostru, sau să fim răbdători și blânzi, ori să fim plini de milă și harnici, sau poate vom cultiva smerenia și dreapta socoteală. Sau dacă nu simțim aplecare spre aceste virtuți morale să le desăvârșim pe cele teologice: credința, nădejdea și dragostea. Și poate așa, din darul Domnului, răul se va mai risipi, binele se va mai înmulți și Dumnezeu va mai avea răbdare și milă cu noi.

Așadar în anul care vine, ce faceți, stingeți sau lăsați aprinsă Lumina adusă de Hristos?

ierom.Hrisostom Filipescu