Doamne Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Care ridici păcatul lumii
și prin înălțarea Ta pe culmea Golgotei ne-ai răscumpărat din blestemul Legii
și ai așezat la loc chipul Tău cel căzut, Cel care pe Cruce Ți-ai întins
preacuratele Tale brațe pentru a strânge laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei
împrăștiați pe toată fața pământului, iar prin pogorârea Duhului Tău celui
Sfânt ai chemat pe toți oamenii la unire, Tu, deci, strălucire a slavei
Tatălui, mai înainte de a merge la această mare și sfântă lucrare pentru
mântuirea lumii, rugatu-Te-ai Părintelui Tău ca toți să fim una, precum și Tu
una ești cu Tatăl și cu Sfântul Duh. Dă-ne nouă puterea de a iubi așa cum Tu
ne-ai poruncit, atunci când ai zis ucenicilor Tăi: „Iubiți-vă unii pe alții,
precum și Eu v-am iubit pe voi”. Și ne dă harul și înțelepciunea să putem
împlini în fiecare zi porunca aceasta, prin Sfântul Tău Duh, dă-ne nouă
îndrăzneala de a ne smeri unii în fața celorlalți, înțelegând că cel care
iubește mult se și smerește mult. Deprinde-ne să ne rugăm unii pentru alții și
să ne purtăm întru răbdare sarcinile unii altora. Iar prin legătura
nestricăcioasei iubiri unește-ne pe noi împrejurul părintelui nostru stareț,
(N) / egumen (N) aidoma oilor celor ascultătoare ale unei singure turme
împrejurul păstorului lor pe care-l iubesc. Și ne dă să vedem în fiecare dintre
frații noștri chipul negrăitei Tale slave și nicicând să nu uităm că fratele
nostru este însăși viața noastră. Așa, Doamne, Tu ești Cel Care întru
bunăvoința Ta ne-ai adunat de la marginile pământului; ci fă să ajungem cu
adevărat o singură familie, cu o singură inimă trăind, cu o singură voie, cu o
singură iubire, ca un singur om, potrivit sfatului Tău celui mai înainte de
veci cu Adam, cel întâi zidit. Întărește această sfântă mănăstire pe care
dreapta Ta a sădit-o. Acoper-o cu umbra Ta și așează-ne sub acoperământului
Preasfintei Maicii Tale, a Sfinților noștri: Sfânta Mironosiță Maria Magdalena,
cea întocmai cu Apostolii și s Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei.
Binecuvintează și apără pe fiecare dintre cei ce sălășluiesc aici (se pomenește
obștea). Păzește-ne de gândurile rele, de cuvintele nelalocul lor, cum și de
mișcările inimii ce ar putea nimici sfințita lucrare a slujirii noastre, pentru
ca mănăstirea aceasta să se întemeieze pe stânca evangheliceștilor Tale
porunci, ca un loc de vindecare, de sfințire și de mântuire pentru noi înșine,
pentru toți cei ce sunt chemați aici și pentru frații noștri care se ostenesc
și suferă în acest loc, și pentru ca noi toți să ne aflăm odihna întru Tine,
Împăratul nostru blând și smerit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
* (Alcătuire a Părintelui
Sofronie Saharov, preluată de multe comunități monastice și eclesiale și
folosită ca putere a rămânerii în aceeași stare hristică.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu