Mângâi
muntele
cu poezii
şi picături de rouă
ce cad din
ochii mei,
dansând
precum şoimii
sărutând
timpul
şi verbul
„a spera”.
Iubesc un
înger
născut în
mine,
ce-mi
strânge în palme visele
şi mă
înalţă spre zări
nemaivăzute
niciodată.
El îmi acoperă
cu aripile
somnul
nepăsării,
făcând
prezenţa la absenţa mea
şi fără
să-l chem, simte, vine,
îmi respiră
fierbinte în fereastră
absorbind
răsuflarea mea
învelindu-mă
cu bunătate.
Îngerul meu
e mereu treaz
pentru a nu
pierde nici o şoaptă
din glasul
tot mai stins al muritorilor,
din altarul
de jertfă,
unde se
sacrifică zilnic
inimi
pentru veşnicie.
Acest
înger
cercetează
mereu pe fiecare,
se numeşte Dragoste...
Foarte frumos ceea ce ati realizat la aceasta manastire...sunt convina ca din ce in ce mai multi credinciosi vor auzi de acest loc binecuvantat si aici vor afla ce inseamna credinta adevarata...Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergereSlavă Ţie Doamne pentru toate !
RăspundețiȘtergereNu ne uitaţi în rugăciuni !
Bucurie sfântă !