Dragul meu,

Nu ți-am mai vorbit de mult, sper ca puţinele Mele rânduri să te îndulcească şi să-ţi amintească de Mine. Astăzi dimineaţă când te-ai trezit din somn, eram lângă patul tău, în lumina luminatului răsărit de soare care a inundat odaia ta. Am vrut să-ţi fac o surpriză, să te bucur încă de dimineaţă. Am sperat în acel moment că îmi vei spune cum se cuvine: Bună dimineaţa! Dar tu nu ai făcut-o.

M-am gândit că poate era prea devreme şi de aceea nu M-ai putut observa. Am încercat să-ţi atrag atenţia, când grăbit ai deschis uşa şi ai plecat nepăsător. Ţi-am sărutat faţa cu adierea dimineţii, am revărsat asupra ta mireasma dulce şi parfumată a florilor, ţi-am murmurat o melodie de dragoste prin gingaşul ciripit al păsărelelor. Tu ai trecut pe lângă mine grăbind pasul, fără să mă bagi în seamă. Am lăcrimat…am suspinat…

Mai târziu, peste zi, te-am privit duios, mergând preocupat şi discutând aprins cu cei cu care te întâlneai. Cu ei vorbeai, însă cu Mine nu… Ah, cât aş fi dorit să schimbi şi cu Mine câteva cuvinte, însă tu ai trecut pe lângă Mine fără să-Mi dai nici o atenţie. Eu care am stat cu tine de la primul tău gângurit şi mai înainte de atunci, care am plâns cu tine şi M-am bucurat împreună cu tine fără să ştii tu, Eu care ți-am pregătit ce e mai bun în viaţa aceasta a ta şi pe care tu nu vrei să le primeşti, nu aş fi meritat măcar o secundă să-mi fi dat?

După-amiază, fiindcă era cald, ţi-am trimis o ploaie înviorătoare şi ţi-am strălucit în fiecare picătură de ploaie.

Am strigat din ceruri cu glas de tunet, doar, doar de Mă vei auzi cumva, dar încercările Mele au fost zadarnice. Apoi ţi-am pictat un curcubeu fermecător în mijlocul norilor mei şi Mi-am zis : Cu siguranţă Mă va vedea! Dar nu ai făcut-o, nu M-ai văzut. Seara, la sfârşitul zilei ţi-am trimis un minunat apus de soare, gândind că Mă vei privi. Te-am căutat atât de mult în privirea miilor de stele strălucitoare, nădăjduind că Mă vei vedea şi că îţi vei întoarce măcar o dată în zi privirea spre Mine. Am rămas întristat de nepăsarea ta, şi de data aceasta.

În sfârşit noaptea, la culcare, ţi-am revărsat peste tine lumina lunii, ca să-ţi aminteşti că Eu nu te pot uita. Te iubesc, te vreau lângă Mine, vreau să ne bucurăm împreună. Am nădăjduit ca măcar acum să-mi vorbeşti, acum înainte de a adormi, dar nu ai făcut-o. Am tăcut şi acum îndurerat şi trist că nu Mi-ai spus nici un cuvânt. Tu nu mi-ai spus noapte bună. M-a durut mult purtarea ta de peste zi, totuşi am continuat să stau la căpătâiul tău trist, nădăjduind că a doua zi îmi vei observa prezenţa şi îmi vei da atenţie.

Am continuat să Mă descopăr prin tot felul de căi şi de procedee, sperând în sfârşit că mă vei dori şi te vei hotărî să fii cu Mine, să fiu păstorul tău. Eu pot să-ţi port de grijă ca nimeni altul, să te păzesc şi să te călăuzesc în siguranţă.

Dragostea mea pentru tine e mai adâncă decât marea şi mai înaltă decât cerurile. Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea mea. Vreau să te dăruieşti căci am atâtea să-ţi spun şi să-ţi împărtăşesc. Nu mă respinge te rog!

Vino-ţi în fire şi întoarce-te la Mine ca să te pot binecuvânta, să-ţi asigur o viaţă nouă, trăită în pace şi linişte deplină, pentru binele tău. Te rog să-mi răspunzi cât mai curând cu inima larg deschisă!

Al tău prieten bun,

Iisus Hristos