Acolo de unde vin eu, oamenii încă nu știu să se bucure și în inima lor este doar iarna morții…Tare îmi place să vorbesc despre Iubire. Una este să o știi, alta să o auzi și altceva să o simți, să o trăiești. Vorba devine Cuvânt numai atunci când o poți trăi, când Cuvântul curăță și construiește; curăță o pagină de viață și construiește o inimă.
Doamne, frumoși mai sunt oamenii când țin sub picioarele lor palmele Tale ! Ce plini sunt oamenii atunci când sunt iubiți și iubesc. Așa sunt ei, strălucesc, plini de pace, de veselie sfântă, alteori vorbesc și uneori tăcerea lor umple cerul. Da, vorbele lor pline de mâhnire vor să fie rugi fierbinți, iar pe vitraliile cerului Tău, oamenii răspândesc lumina dinlăuntrul lor…
Duhul Sfânt e iubire și dulceață sufletului, minții și trupului; dar când sufletul pierde harul sau se împuținează iar îl caută pe Domnul și plânge de dorul Lui, căci inima îndrăgostită de dulceața Duhului Sfânt nu poate respira fără El. Pentru iubire acel suflet îndură toate întristările și bolile ca pe florile cerului ce cad pe pământ colorându-i viața; uneori în culori calde, alteori în culori mai reci. Florile Gerului se topesc atunci când sunt mângâiate cu și în Iubire.
Iubirea nu are început, mijloc și sfârșit, ci Iubirea Este și atât, fără de sfârșit într-o Lumină înfinită. Dacă oamenii ar cunoaște aceasta nici un om nu ar mai fi trist ci s-ar sârgui, atât cât îi este cu putință, să învețe, să guste și să împartă Iubire, căci ea dă putere, viaţă, bucurie. E fierbinte iubirea, e fierbinte şi rugăciunea, e fierbinte şi harul şi pacea vine peste inimă şi binecuvântarea se aşază perpetu pe viaţă, pe suflet, pe minte, odihnindu-le.
„Ah, ce Dumnezeu avem că atât de mult ne iubeşte încât ne trimite zilnic pe Duhul Sfânt să ne înveţe Iubirea ! ”
ieromonah Hrisostom Filipescu
Egumenul Schitului „Sf.Maria Magdalena” Ţibucani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu