m-am botezat
în roua petuniilor
când își făceau rugăciunile de dimineață,
în transparența difuză
a unui sacru cuvânt…
mi-e gândul pui de magnolie,
rămasă într-un ghiveci
din vara în care
am uitat primăvara
la răcoare în beci.
duminica trupului meu
râde în AAA și în UUU,
când îmi așez sufletul pe veșmânt
fiorul umbrei redevine
credință
și plouă, și plouă…
din mine spre cer,
sfânt legământ
între cer și pământ,
între cer și pământ
sfânt legământ…
Hrisostom
Va multumim pentru minunatele versuri care stiu sa mangaie sufletul.
RăspundețiȘtergereCu admiratie si recunostinta,