Rugăciunile florilor ajunsese la El. Frații mei își
făcuseră deja rugăciunile și se culcaseră. Era atâta liniște în somnul lor
încât nu îmi venea să cred ce se întâmplase. O fi fost soarele prea tare, ori
vântul prea furios, peste zi. Adormite sunt și chipurile din curte…ale
nevinovatelor animale, torcând un vis de cer senin cu stele mici și multe. Și e
frig și totul apasă. Eu nu puteam ațipi decât din când în când… Parcă eram un
spin bolnav, stingher și singur, ce se uita sfios cu dragoste și bucurie la
firele de trifoi cu patru frunze… Mă gândesc că există și balade pentru o
buruiană ca mine, cântate de îngeri de piatră acoperiți cu florile raiului.
Îngere, tu ai aripi... Te rog să așezi semințe de gând curat, bine mirositor,
aducător de dulceață de trandafir !…
Toți sunt frații mei, cu picături de rouă peste ei. O fi
rouă, o fi lacrimi, o fi aripi de înger ?!... Și roua alunecă lin, lin pe
tulpină…picurând de sus, dintr-o floare albă, cu patru petale…Floare de iasomie
și tu porți semnul crucii ? Și tu ești semnul Iubirii Lui ?!... Ohh, da,
crucea…plină de rouă…
Cineva de Sus, îngână un cântecel dulce despre cum fiecare
are locul lui, rostul lui și bucuria lui în cer și pe pământ. Iar iubirea are
întotdeauna forma crucii !...Din cruce se naşte Învierea...
ieromonah
Hrisostom Filipescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu