Arta, imitaţia frumosului divin

Artistul, fie el actor, cântăreţ, scriitor, poet, pictor, sculptor, sau în alte ramuri ale frumosului el rămâne un mare om pentru mulţi, uneori un reper, un model, sau doar un suflet ce aduce bucurii. Rămânând o mare taină, o necunoscută pentru ei şi pentru lume, artiştii scriu o istorie a artei prin modul lor de exprimare.

Îndrăgiţi, sclipitori, din preaplinul inimii lor artiştii dăruiesc frumosul. Se spune că la baza fiecărui artist se află doar 10 % talent, restul de 90 % fiind muncă, exerciţiu, transpiraţie, jertfă. Dăruiţi de Dumnezeu cu talanţi ce mereu sunt înmulţiţi, artiştii privesc mereu spre cer. Ei, ca şi noi, au o mare responsabilitate înaintea lui Dumnezeu căci: „oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere”(Luca 12, 48).

Sensibili faţă de frumos, ei transmit mereu emoţii vii, trăind flăcări divine ce se doresc exprimate. Într-o continuă alegere, artiştii cântă armonii. Artiştii sunt fragili. Au mecanisme interioare sensibile şi niciodată nu poţi prevede acţiunile lor. Mereu inventivi, mereu noi, ei renasc cu fiecare apariţie, dăruind, dăruindu-se. Transmit bucurii, tristeţi, energii, mesaje, doruri, frumosul din ei ce vine de departe. Ating stele, visează, se îndrăgostesc de orice frunză, orice rază de soare, orice chip, orice fiinţă sau piatră devenind o poveste pentru ei. Cu doruri doar de ei ştiute, artiştii opresc parcă timpul în loc. Din nectarul inimii lor scot miere cu care îndulcesc alte suflete prin diferite forme. Din nefericire, în societatea contemporană, se întâmplă uneori ca şi cei mai frumoşi artişti să sfârşească trişti, singuri şi în tăcere... E drama artistului uitat, abandonat, rătăcit...

“Toţi copii se nasc artişti” spunea Pablo Picasso, toată lumea are un potenţial imens. E greu astăzi de proporţionat artistul de vocaţie. Fiecare şi-i alege potrivit gusturilor, moralei şi acelei corzi ce mişcă ceva în fiecare din noi. Spunea cineva că arta nu are valoare când artistul nu este virtuos. Valoarea unui artist se vede în timp când tot ce a creat bun sau mai puţin bun se aşează liniştit pe veşnicie, de unde nici o moarte nu-l mai poate răpi. În general arta de calitate, pe lângă faptul că transmite un mesaj potrivit cu epoca şi artistul de unde vine, generează civilizaţie, aduce pace, armonie, ordine, viaţă. Arta adevărată este imitaţia frumosului divin, iar divinitatea reprezintă Creatorul artei perfecte. Sfântul Maxim Mărturisitorul vede în lucrurile din lume întrupări ale Logosului înainte de întrupare.

Arta cunoaşte multe extensii în viaţa Bisericii. Artiştii au fost şi sunt şi astăzi glasuri înalte ale dimensiunii mistice ale Ortodoxiei. Sfântul Evanghelist Luca primul pictor de icoane, Roman Melodul imnograful, Sfântul Ioan Cucuzel cu vocea sa îngerească, Sfântul Andrei Rubliov pictorul, Sfântul Andrei Criteanul imnograful, scriitori bisericești foarte mulţi, sunt doar o picătură din marele ocean al frumosului creștin.

Arta, formă de exprimare a sufletului, este pentru mulţi ori un semn de întrebare, ori un semn de exclamare. Arta este o taină a sufletului, o cale, o chemare, o oglindă a celor nevăzute, o credinţă, o lupă prin care artiştii îşi văd sufletul, o imitaţie a demiurgului, o contemplare, o revelaţie în care poate fi descoperit Dumnezeu. 

Tolstoi vedea în artă doar un mijloc de a-i uni pe oameni într-o comunitate a ideilor şi sentimentelor. Sfântul Ioan Hrisostom afirmă că „nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri, fără viaţă, dar educatorul creează un chip viu; uitându-se la el, se bucură şi oamenii şi Dumnezeu”. 

Arta devine Euharistie a omului când este închinată lui Dumnezeu. Universul este chemat să devină Euharistie. Ortodoxia înghite profanul și sacralizează totul. Duhul din lucruri se întâlnește cu duhul din om. Prin om și prin ceea ce atinge el, suspină, vorbește și se bucură întreaga creație. Lumea fiind atât scară spre Dumnezeu și spre semeni, cât mai ales prilej de întâlnire cu Dumnezeu.

Cred că tot ce ne înconjoară este o artă într-un fel sau altul. Arta are cel mai superb buchet de mesaje divine. Aş îndrăzni să văd arta precum o biserică în care găsim suflete de diferite vârste în căutarea Artistului. 

ieromonah Hrisostom Filipescu