Astenia de violenţă

Astăzi titlurile care atrag atentia şi îşi fac loc tot mai mult în frământările societăţii contemporane sunt: lovituri de stat, atentate, prostituţie, comploturi, organizaţii conspiraţionale, industrii farmaceutice, industrii alimentare dispuse la decimarea populaţiei prin E-uri, crimă organizată, trafic de droguri (arme sau fiinţe umane), secetă, scumpiri, sărăcie, durere, lacrimi iar natura, îndurerată, strangulată de om, îşi aruncă peste noi diferite cataclisme, provocate sau nu, ca raspuns la preocuparile speciei umane.

Scena vieţii e împodobită cu decoruri tot mai întunecate, cu semiîntuneric, cu mult zgomot şi valuri de plăcere, de carnal, de opulenţă. Pentru bani, putere şi compromisuri, marionete ori şefi, sunt în stare de orice acţiune care îngradeste libertatea celui de lângă noi, parcă mai mult ca oricând. S-a pierdut echilibrul. Astăzi “se tace” mai mult ca ieri, iar mâine “se va tăcea” mai mult ca azi. O mână spală pe alta şi amândouă spală faţa. Nu mă leg de tine, nu te legi de mine. Te las, mă laşi.

Oare de ce nu ne mai sensibilizează nimic. Să se fi împietrit atât de mult condiţia umană? Arhitectura sufletului secolului al XXI-lea a devenit alta ? Mult mai complexă, impunătoare şi certificată la exterior, însă goală şi tristă şi plină de suspine, de singurătate apăsatoare, în interior. Despărţită de Dumnezeu, divorţată de conştiinţă, mintea omului contemporan orbecăie pe autostrăzi străine. Unde e morala, dreptatea şi bunătatea din om ? Cine sau ce a murdărit adevarul ? Unde e pacea şi bucuria ? Le mai căutăm, mai ştim să le trăim, mai vrem să fim oameni îndumnezeiţi sau rămânem la stadiul de animale raţionale ? De ce, astăzi, cuvantul "grijanie" nu mai înseamnă împărtăşanie, cuminecătură şi îl aud adeseori prin cetate la bărbatul ce îşi suduie feciorul ? De ce, de cele mai multe ori întinăm ca un nor de praf cuvintele, natura, oamenii şi aproape mai tot ceea ce atingem şi nu mai vrem să fim viaţă, mângâiere şi întâlnire în Duh ?  De ce nu ne mai mulţumesc slovele simple,  cu un singur înţeles, complicand şi cele mai elementare trăiri umane ? De ce vrem sa părem altfel decat suntem ? De ce ne face plăcere să sorbim însetaţi lacrima de pe obrazul celui de lângă noi ? Poate inima, mintea sau societatea ne va raspunde. Sau vom găsi răspunsul doar în braţele calde ale Domnului ?!  Zilnic oamenii joacă drame, comedii, acţiune, horror şi iar drame, comedii, acţiune şi horror... Până când ?

Sunt oameni care n-au omorât niciodată şi cu toate acestea sunt mai cruzi decât asasinii. Oamenii care sunt cel mai greu de iubit sunt cei de care avem nevoie, căci ei ne descoperă pe noi aşa cum suntem. Ceea ce nu ne place la cel de lângă noi este defapt ceea ce nu ne place la noi şi ne este greu să o recunoaştem, e depus acolo în adânc, şi proiectăm pe cel de lângă noi toate frustrările, neputinţele, durerile şi iadul nostru interior. Iar omul este chemat să transforme creația, ea trebuie să devină euharistie dăruită Domnului.

Ne plac lucrurile explicabile. Ştim mai multe decât credem că știm și gândim mai mult decât știm şi cu toate acestea oamenilor le este frică de ceea ce vor găsi înăuntrul lor. Nu vor să îşi asculte glasul conştiinţei, nu suportă tăcerea. Ești fericit omule ?! Când nu obținem ceea dorim suferim. Când obținem ceea ce dorim tot suferim căci nu suntem în stare să păstrăm ce am dobândit.  Când obținem ce vrem ? Când suntem împăcați cu noi înșine. Călătoria e cea care ne aduce fericire nu neaparat destinația. Acest moment unic e tot ce contează. El poate fi jertfit pe altarul iubirii, sfinţit şi dăruit Domnului pentru îndumnezeire. Viaţa e un rai, numai că noi nu vrem să ştim, căci dacă am vrea să ştim chiar mâine s-ar întinde raiul peste toţi.

Lumea are pretenţiile ei care sunt cu totul opuse lui Dumnezeu. Lumea pretinde ca noi să dorim slava lumească, Dumnezeu ne porunceşte să fugim de ea. Lumea cere ca omul să fie viclean, mincinos şi nedrept, iar Dumnezeu vrea ca omul să fie sincer, corect şi bun. Mai ales că o parabolă spune că în Împărăţia Cerurilor nu se intră singur.   Aşadar care este antitodul pentru astenia de violenţă ?!

 ieromonah Hrisostom Filipescu