Mi-e
dor de Tine, Doamne, îmi este atât de dor...!
Păşesc
pe scara vieţii, şi-n loc să urc… cobor.
Pe
treptele virtuţii, în loc să cresc… eu scad,
Mă
prind din nou cu patos, dar tot greşesc şi cad.
Cum
pot zări Lumina, şi-apoi să n-o ating?
Cum
să-nţeleg Iubirea, când din iubire plâng?
Întinde-mi
braţul Doamne şi-ajută-mă Te rog!
Cum
vrei s-ajung la Tine, cu sufletul olog?
Şi
cred că poţi de vrei, ajută-mi necredinţei
Durerea
să mi-o iei, dând aripi biruinţei.
Căci
ştii că suntem slabi, şi nu putem lupta,
Noi
ne lăsăm Părinte în Sfântă Voia Ta…!
Amin ! Vă iubim părintele nostru!
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereO zi frumoasa!
RăspundețiȘtergereVa iubesc!
Muuuuulllltttt!♥️♥️♥️♥️♥️♥️
Multa iubire!!!
RăspundețiȘtergereAmin și Aliluia!
RăspundețiȘtergereCe frumoase cuvinte. Sa trăiți părinte! Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergereMi ati dat putere mi ati dat speranta Bunul Dumnezeu sa va aiba in paza intotdeauna!sarutam mana parinte
RăspundețiȘtergere