Doamne, Iisuse Hristoase,
Dumnezeul meu, miluiește-mă, iartă-mă, dăruiește-mi pocăință.
Doamne, Iisuse Hristoase,
miluiește-i pe toți cei din neamul meu, pe părinții mei, pe bunicii mei, pe
străbunicii mei, pe toți strămoșii mei. Le mulțumesc, Doamne, pentru darul
vieții și accept tot ce viața lor a pus în sângele lor și prin asta în sângele
meu. Primesc această moștenire – a lor și a celor care ne-au făcut rău și
astfel au intrat în neamul nostru.
Miluiește-i pe cei cărora noi
le-am făcut rău, pentru că și ei au intrat în felul acesta în neamul nostru.
Iartă-ne, Doamne, iartă-ne pentru crime, trădări, minciuni, violuri, incesturi
și pentru toate celelalte păcate grele pe care le-am făcut eu și neamul meu, eu
și toți cei a căror viață se află în sângele meu, în viața mea.
Le mulțumesc, Doamne, pentru că
au transmis viața așa cum au putut până la mine. Primesc tot ce curge sau a
curs în sângele lor și a ajuns până la mine. Acum îmi aparține. Îmi aparține
firea acesta bolnavă, îmi aparține boala, dar nu îmi aparține comportamentul pe
care aceste boli, aceste traume ni-l provoacă atunci când suntem fără Tine.
Dăruiește-mi, Doamne, pocăință ca
să nu mă lepăd de moștenire și nici de strămoșii mei, ci să mă lepăd de
atitudinea lor, de comportamentul lor, prin care, încercând să fugă de durere,
de rușine, de frică, au ales ascundere, minciună și nu au alergat la mila Ta ca
să-i vindeci, ca să ne vindeci.
Doamne, dăruiește-mi ca nimic din
ceea ce am primit să nu mă despartă de Tine. Doamne, vreau asta, doresc din
toată inima. Tu știi că vreau din toată inima, dar putere nu am. Așa că Te rog:
dă-mi putere ori de câte ori Te strig, ca să nu ascult de tiparele și de
programele automate pe care le-am primit odată cu bolile firii de la ai mei.
Le mulțumesc, Doamne.
Dăruiește-mi să-i iubesc și să-i cinstesc. Și cred că nu există cinste mai
adecvată decât asumarea fără judecată, fără împotrivire, fără condamnare a tot
ceea ce mi-au transmis. În felul acesta îi cinstesc pe ei ca persoane pentru că
au făcut ce au putut, mai ales că au avut încredere în Tine, în mila Ta și în
mine, urmașul lor, că vom lucra la vindecarea acestor boli.
Da, Doamne, vreau să mă vindec,
vreau să fac în toate voia Ta. Și viața mea a fost grea, nefericită și plină de
păcate și nu doar din cauza acestor moșteniri și nici măcar a influențelor
lumii acesteia pe care eu am iubit-o, în care m-am integrat sau am încercat să mă
integrez. Și de acestea, Doamne, iartă-mă. Iată sunt ani de când mă rog, mă
pocăiesc și mă lepăd de aceste influențe și totuși viața mea continuă să se
umple uneori de comportamente care nu sunt ale mele.
Cu ajutorul Sfinților Tăi,
Doamne, al Părinților Tăi, care au dobândit Duhul Sfânt și discernământ, am
descoperit că această oprire, această împotmolire este lucrarea vrăjmașului.
Doamne, Iisuse Hristoase, eu am trăit și m-am purtat de parcă vrăjmașul ar fi o
realitate impersonală și undeva în afara noastră. Acum, Doamne, cu rugăciunile
părinților noștri, ale sfinților tăi, mi s-au deschis ochii și îmi dau seama
cum, de fiecare dată când aceste tipare moștenite năvălesc în mine pentru a-mi
dicta un comportament de supraviețuire, ei (vrăjmașii) vin cu ispite pe care eu
nu le aud și nu le îndepărtez. Îmi sugerează că asta e viața, că responsabili
sunt părinții, bunicii și strămoșii. Ei îmi sugerează că nu se poate ieși din
această capcană, ei îmi sugerează că eu aș reuși dacă cei din jurul meu ar fi
altfel decât cum sunt.
Doamne, recunosc în toate acestea
lucrarea vrăjmașului nostru, diavolul, și vreau să-mi țin făgăduința de la
Botez: să mă lepăd de satana și să mă unesc cu Tine. Nu știu, Doamne, cum să mă
lepăd, dar știu cum să mă unesc cu Tine: să Te chem, să mă rog, să mă spovedesc
amănunțit, să-mi asum partea mea și să fiu atent la tot ce mă desparte de
pomenirea Numelui Tău, de tot ce mă desparte de Tine. Uneori sunt fleacuri (o
pereche de papuci lăsată în altă parte decât trebuie), alteori sunt lucruri mai
dureroase, dar toate, toate sunt lucrări ale vrăjmașului care urmăresc să rămân
în robia tiparelor strămoșilor mei și mai ales să nu îmi pot împlini rugăciunea
iubirii aproapelui. Și dacă nu iubesc pe aproapele, Doamne, este o iluzie și o
minciună să îmi închipui că Te iubesc pe Tine.
Vreau să Te iubesc. Te doresc. Cu
rugăciunile Sfântului Siluan și ale sfinților noștri, ale tuturor sfinților și
ale Preacuratei Maicii Tale, ajută-mă să iau aminte la mine cum zice Sfântul
Tău – Marele Vasile, și să nu ascult glasul ispititorului, orice condiții ar
fi, mai ales în lucrurile mici, căci în lucrurile mari noi ne dăm seama că este
lucrarea vrăjmașului, dar în cele mici ni se pare că nu e nimeni acolo, dar de
fapt aceasta este legiunea cea de demoni care ne batjocoresc sufletul și ne
amenință și ne primejduiesc mântuirea.
Miluiește-mă, Doamne, pe mine, pe
toți cei din jurul meu, pe toți cei pe care îi văd, pe cei pe care îi aud, pe
cei care mă întreabă ceva, pe cei pe care îi întreb, pe părintele meu duhovnic,
pe frații și surorile mele și pe toți oamenii din lume, Doamne miluiește-i și
mie dă-mi putere să mă lepăd de satana, de jugurile lui și să mă lipesc de Tine
acum și așa să rămân în vecii vecilor. Amin.
Amin ! Mulțumim mult, mult ! ( o pereche de papuci și vreo doua haine...��... ) Sărut mâna , va iubim părintele nostru !
RăspundețiȘtergereMultumesc foarte mult! Imi este de un real folos aceasta rugaciune, acste cuvinte de invatatura, cuvinte cu putere multa!
RăspundețiȘtergereDoamne, ajuta- ne pe toti!...Fii mereu cu noi! Amin.
RăspundețiȘtergere