Concurs zonal „Iubi-te-voi Doamne, virtutea mea!”- arta privită prin suflet de copil

duminică, 1 iunie 2014

Concurs zonal „Iubi-te-voi Doamne, virtutea mea!”- arta privită prin suflet de copil

Anul acesta Schitul Ţibucani aniversează 240 de ani de existenţă (1774-2014). Cu acest prilej, aşezământul nostru monahal anunţă lansarea concursului de pictură pentru copiii din comuna Ţibucani. Participanţii (tineri între 7-14 ani) sunt rugaţi să trimită pe adresa schitului o reprezentare grafică, în ce format doresc (A4, A3), a unui sfânt drag, a unui peisaj religios (schitul sau alte locuri de suflet) sau orice natură statică prin care simt că se pot exprima luminos. Lucrările vor fi însoţite de o foaie pe care vor fi trecute numele, vârsta şi datele de contact.

Concursul se desfăşoară în perioada 1 iunie-15 iulie 2014. Între 16-18 iulie 2014 va avea loc jurizarea. Pe data de 19 iulie 2014 vor fi anunţaţi premianţii, iar pe data de 20 iulie 2014, după Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, va avea loc premierea câştigătorilor şi vernisajul expoziţiei. Lucrările vor fi expuse până la hramul istoric de pe data de 22 iulie 2014, când se va organiza şi o expoziţie foto cu imagini ale schitului din trecut şi astăzi.

Vă dorim mult succes şi vă aşteptăm cu drag!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Programul Liturgic al Schitului „Sfânta Maria Magdalena” Ţibucani

În acest așezământ monahal în fiecare zi se oficiază cele 7 Laude după următorul program:

5:30 – 7:30 - Miezonoptica, Utrenia, Ceasul I.

8:00 - 9:00 – Ceasul III, Ceasul VI, Obedniţa, Pomenire pentru cei adormiți.

18:00-19:00 - Ceasul IX, Vecernia.

19:20 – 20:45– Pavecerniţa şi rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi și pe toată lumea ta!”.*

*După această oră (20:45) până a doua zi dimineață, în schit se păstrează tăcerea între viețuitori !

Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie se oficiază în duminici și sărbători, precum și în una din zilele din cursul săptămânii.

*În schit nu sunt posibilități de cazare.

Vă mulţumim pentru dragoste şi rugăciuni !

Dumnezeu să vă binecuvinteze!

Bucurie sfântă !

Scurt istoric

La aproximativ 30 km de oraşul Târgu Neamţ, pe drumul național ce duce spre Girov, Piatra-Neamț, Roman, la 2,5 km de comuna Țibucani, din mila și din darul lui Dumnezeu, într-o minunată poiană înconjurată de păduri, se păstrează o nestemată monahală încrustată pentru veşnicie în diadema vestitelor focare de credinţă şi spiritualitate românească ale judeţului Neamţ: Schitul „Sfânta Maria Magdalena” Țibucani, pendinte de Mănăstirea Secu.

Sihaştri vor fi vieţuit aici, încă din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, când din rânduiala lui Dumnezeu, un grup de monahi din obştea Sfântului Paisie Velicikovski, care în acea vreme era stareţul Mănăstirii Secu, au cerut binecuvântare de a se retrage aici pe pământurile Mănăstirii Secu din comuna Ţibucani şi a întemeia un schit. Ţinând cont că în acea perioadă, viața monahală cunoștea o bogată înflorire, numai în Mănăstirea Secu vieţuiau peste 300 de monahi, cei 20 de călugări în frunte cu un duhovnic au primit binecuvântare de la Sfântul Paisie de a merge la Ţibucani şi a întemeia acolo un schit după rânduiala monahală a Sfântului Paisie, unde, pe lângă rugăciune și muncă, un loc însemnat reprezenta rugăciunea inimii „Doamne Iisuse” şi studiul Sfintei Scripturi, al Sfinţilor Părinţi și traducerile de cărţi cu conţinut duhovnicesc.

În acest aşezământ a funcţionat multe vreme și o şcoală puternică formată în timpul Sfântului Paisie, ucenicii acestuia, veniţi aici pentru a gusta din bucuria isihiei, având o contribuţie însemnată la dezvoltarea vieţii duhovniceşti şi culturale din aceste locuri. Sunt amintiţi de către cronicari şi istorici personalităţi reprezentative precum cronicarul Teodosie şi Ilarion Dascălu, care dovedesc cu prisosinţă existenţa unui însemnat centru cultural teologic.

Biserica monument istoric, cu hramul "Sfânta Maria Magdalena" este ctitoria spătarului Iordachi Cantacuzino Deleanu. Ea a fost construită în anul 1774 din lemn de stejar, pe temelie de piatră, în formă de cruce, prevăzută cu trei turle, tencuită în interior și căptuşită cu scândură în exterior. Având un plan simplu, cu pridvor deschis, interiorul fiind împărțit în pronaos, naos și altar, lăcașul de cult impresionează prin forma sa generoasă. De o frumuesețe aparte este catapeteasma din lemn de tei sculptat, pictată în stil neobizantin, poleită cu aur, ce datează din sec. al XVIII-lea.

În anul 1859, boierul Aga Ioniţă Botez construieşte turnul clopotniţă din piatră și cărămidă şi restaurează biserica, înzestrând-o cu obiecte de cult, cărţi şi cele necesare săvârşirii actelor liturgice.

Lângă turnul clopotniţă mai există o altă biserică având hramul "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului", construită pe temelie de piatră în anul 1935, cu arhitectură caracteristică secolului al XX-lea. Aceasta a fost în ultimii ani într-un proces de consolidare, fiind îmbrăcată în exterior în şindrilă din lemn şi pictată în interior în frescă, fiind sfinţită de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe data de 16 septembrie 2007, în timpul egumeniei P.C. Protos. Arsenie Rus.

Cu binecuvântarea Î.P.S. Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la data de 1 august 2011, odată cu numirea ca egumen a ieromonahului Hrisostom Filipescu, s-au demarat lucrări de reparaţie la corpul de chilii, bucătărie şi trapeză, cei trei vieţuitori ai schitului mulţumind lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările pe care cu milostivire le-a revărsat peste acest așezământ.

Biserica este „corabia mântuirii“, „poarta Cerului“, o „pregustare a Împărăţiei lui Dumnezeu. În Schitul „Sfânta Maria Magdalena” Ţibucani au trăit călugări îmbunătăţiţi cu viaţă duhovnicească (monahul Damian Țâru, despre care sunt așternute pagini alese și smerite în Patericul românesc) şi vestiţi prin mânuirea condeiului scriitorului ce scrie iscusit. În sânul acestor oaze duhovniceşti, din îndepărtate vremuri şi până în zilele noastre, şi-au tors firul vieţii duhovniceşti pe ghemul veşniciei, nenumărate suflete. Avem datoria de a grăi despre ele nu ca iscoditorul indiferent şi neînţelegător, ci ca aceia care ne-am pus inimile pe jertfelnicul credinţei strămoşeşti.

Oricine poposeşte în sânul acestui aşezământ monahal, când se înapoiază întru ale sale, rămâne pentru totdeauna ataşat cu sufletul de glasul tainic şoptit inimii într-o clipă de înălţare lăuntrică gustând că „bun şi dulce este Domnul”, Cel ce mângâie inimile tuturor cu Duhul Său cel Sfânt.

ieromonah Hrisostom Filipescu