Ce-i greu

de Virgil Carianopol

E greu să fii ce eşti şi totuşi

Să nu poţi precum eşti trăi,

Să ai palate multe-n visuri

Şi să n-ai unde odihni.

La fel e greu când porţi cu tine

Munţi de iubire-n viaţa ta,

Atunci când vrei să-i dai la oameni,

Să nu vrea nimenea să-i ia.

E greu să-l faci să inţeleagă

Pe cel nedrept ce este drept,

Pe prost de ce este nevoie

De mintea unui intelept.

De-asemeni, este greu prin lume

Să treci de nimeni întrebat,

Să dai cu pietre în minciună,

să poţi să treci neaplecat.

E greu izbind numai cu vorba

Ce trebuie de-nfrânt să-nfrângi,

Când ai încă de plâns atâtea

Să nu ai lacrimi să mai plângi.

Şi iar e greu să aperi cinstea,

Să strigi, să lupţi, să fericeşti,

Să mergi la brat cu adevărul,

Să mori şi totuşi să trăieşti...