E primăvară. Soarele
jucăuş începe să îşi facă tot mai mult curaj. Verdele crud şi timid colorează
pământul. Copacii înmuguresc. Florile ne înmiresmează simţurile. Ghiocei, toporași,
narcise, lăcrămioare, lalele. Totul se trezeşte la viaţă. Veselie, forţă,
vioiciune. Simfonie de culori. Prospeţime, bucurie, răbdare.
Odată cu primăvara
înflorim şi noi sufleteşte. Noi provocări, noi dorințe, noi aşteptări. Trecuţi
prin viroze sau astenii, ori nu, cu toţii zâmbim la căldura oferită de
anotimpul învierii. Suntem chemaţi să fim mai buni, mai frumoşi, mai iertători,
mai iubitori. Primăvara nu lasă loc de regrete, eşecuri, resentimente,
pierderi, dezamăgiri. E timp doar pentru înflorit. Inima există pentru iubire
şi nu pentru orgolii, răutăţi şi lucruri mici. Să preţuim pe cei ce ne-au fost
alături în iarna vieţii şi au rămas mereu aproape înfrumuseţându-ne viaţa.
Căutăm noi începuturi,
fabricate din momente mici, încântătoare. Să îndrăznim să zâmbim, să fim
fericiţi şi mulţumiţi. Să ne îndreptăm privirea nu în jos cu deznădejde, nu în
sus cu mândrie, nu la stânga sau la dreapta pentru comparaţii şi frustrări, ci
spre Lumină, spre Hristos. Florile îşi desfac petalele spre lumină. Priveşte
cerul! Reverie!
Eşti un boboc de floare
ce se deschide primăvăratic: o îmbrăţişare caldă, un zâmbet viu, o privire
blândă, un compliment sincer. A fi bogat nu înseamnă cât de mult ai, ci cât de
mult dăruiești.
Nu încetați să visați!
Speranța e îngerul care zboară mereu în preajma voastră. Deschideţi ochii
sufletului, iertaţi precum copiii şi iubiţi fără condiţionări. Lăsaţi primăvara
să vă cuprindă şi surprindă!
(Hrisostom Filipescu, Puține lacrimi, multă bucurie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu