Zile de mai...

 

Să ne iubim unii pe alţii…

Oricât de savant și virtuos ar fi cineva, dacă nu a ajuns să iubească orice făptură omenească, inclusiv pe potrivnicii săi, e semn că nu este încă în Dumnezeu și Dumnezeu nu poate sălășlui deplin întru el. Acolo, în iubire, ne cheamă Domnul cu toate neputinţele noastre. Sufletul nostru tânjește după Domnul, doar că noi îi astupăm glasul lăuntric prin grijile zilnice. Îl găsim pe Hristos în lacrimile vieții și în suspine, și iarăși Îl pierdem când nu știm să iubim.

Se cuvine se învățăm în aceste vremuri, cultura iubirii, Cultura Duhului, cum spune părintele Rafail Noica, cele ce sunt ale vieții, pentru a înțelege sensul și esența lucrurilor. “Astăzi oamenii caută să fie iubiţi şi de aceea eşuează. Corect este să te intereseze nu daca ei te iubesc, ci dacă tu Îl iubeşti pe Hristos şi pe oameni. Doar astfel sufletul îţi este împlinit”, învaţă părintele Porfirie. Când iubești pe cineva, spunea părintele Teofil Părăian, adaugi ceea ce-i lipsește și înlături ceea ce e rău adăugat la ființa lui. În general părinții sunt iubitori față de copii așa cum sunt copii și caută să apară copiii în lumina cea mai bună posibilă, chiar și atunci când au pete, chiar și atunci când au răutăți. Asta o face iubirea, așa-i rostul iubirii. Când iubești pe cineva, iubești acea persoană cu defecte cu tot, și când nu o iubești, nu o iubești nici cu calități cu tot.

Un pustnic i-a spus odată Sfântului Siluan Athonitul că „Dumnezeu va pedepsi pe toţi criminalii şi păcătoşii, care vor arde în focul cel veşnic”, iar sfântul i-a răspuns: „Bine. Dar spune-mi, te rog, dacă vei fi în rai şi de acolo vei vedea cum arde cineva în focul iadului, vei mai avea pace?” „Ce să-i faci? E păcatul lor”, a spus pustnicul. La care Siluan a răspuns: „Iubirea nu poate suferi aceasta. Trebuie să ne rugăm pentru toţi oamenii.” Căci iubirea nu rabdă să piară nici măcar un singur suflet.

„Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină, şi sminteală nu este întru el. Iar cel ce urăşte pe fratele său  este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui.”(I Ioan 2, 10-11). „El şi-a pus sufletul Său pentru noi, şi noi datori suntem  să ne punem sufletele pentru fraţi.”(I Ioan 3, 16). „Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.” (I Ioan 4,8).

Iubirii nu îi este teamă de întunericul lumii acesteia. Iubirea este un laborator al Învierii, o icoană a Împărăției lui Dumnezeu. Iubirea lui Hristos revărsată asupra oamenilor naște un pământ nou și un cer nou… În iubire, arta privirii le vede pe toate bune. Mărimea unui suflet se măsoară prin ceea ce iubește, iar iubirea nu are margini !

Aşadar, puține cuvinte, multă dragoste. Către toți. Oricine ar fi ei !

Iubiţi mult, Hristos vă porunceşte !

Sărbători cu bucurie în suflet !

La Marele Praznic al Învierii Domnului nu găsim cuvinte mai potrivite decât, Bucuraţi-Vă !

Astăzi a înviat Hristos ! Astăzi se bucură întreaga făptură în Lumina dăruită ei de Cel ce pe toate le sfinţeşte ! Astăzi moartea a fost zdrobită, iadul a fost prădat, iar păcatul a fost pierdut ! Astăzi este dăruită omului clipa care poate fi o veşnicie ! Astăzi ni se umplu inimile de slava şi de bucuria Învierii ! Astăzi ni s-au deschis cerurile şi ne-am unit cu Cel ce ne-a iubit şi ne iubeşte mai presus de moarte !

Vă dorim, cuprinşi fiind de bucuria Sfintei Învieri, ca această Mare Sărbătoare să Vă facă părtăşie la toate acestea, să Vă dăruiască sănătate, bucurii sfinte şi împliniri duhovniceşti, întâmpinându-Vă cu îngerescul salut pascal:

Hristos a înviat !

Obştea Schitului "Sfânta Maria Magdalena" Ţibucani