Schitul Țibucani

Schitul Țibucani

vineri, 31 august 2018

Diaspora, pâine amară...




Și ajungi în Spania, sau în Italia, sau în Anglia... Nimeni nu pleacă de plăcere.
Muncești, stai cu încă șapte în casă, că trebuie să economisești, mănânci puțin, mămăligă cu ouă și brânză trimisă din România ca să îți mai treacă dorul de casă. Și trimiți bani acasă, schimbi acoperișul, mai faci o cameră, mai modifici gardul, mai... Chemi și nevasta să stea cu o bătrână, să mai facă și ea bani. Copiii îi lași la bunici, ori la rude...
Și munciți amândoi... trimiteți bani să se schimbe mobila de bucătărie, dormitorul, trimiți un TV nou, plătești să îți monteze mașina de spălat... Anii trec, copiii sunt mari, au crescut fără voi. Vă hotărâți să vă întoarceți că v-ați chinui destul și aveți deja peste 45 de ani. Vă întrebați cum au trecut 12 ani de când ați plecat?
Ajungeți acasă, părinții sunt bătrâni, copiii au terminat școala, gardul schimbat e șubred iar, mobila demodată și TV-ul stricat. Și te gândești... a meritat să-ți pierzi tinerețea stând claie peste grămadă, mâncând nimicuri, fără să te bucuri de familie, de o excursie... Nu a meritat. Luați-vă copiii cu voi, trăiți decent pe unde munciți.
Trăiți pentru voi, nu pentru lucurile ce le adunați! Și uite așa trec anii aiurea... trece viața pe lângă voi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu